Despre pălării

p3 p2

M-au fascinat mereu pălăriile reginei Angliei sau ale doamnelor care participă  la cursele de cai Royal Ascot, unde este o adevărată paradă a pălăriilor extravagante greu de purtat în alte ocazii,  ornate cu pene de fazan, cireşe, flori sau inimioare, pălării îmbrăcate în ziare sau chiar ornate cu steaguri.Cursele hipice au fost organizate prima oară în 1711.

article-2161544-13AEFFDF000005DC-742_964x566ass

Femeile din Ardeal purtau si mai poartă comănace de paie, ornate cu funde colorate sau, pe vremuri, cu flori când mergeau la joc! În rest, rolul lui, al comănacului, era să protejeze de soarele prea arzător când mergeau la diferite munci agricole. Oricum, poţi diferenţia pe regiuni oamenii de la ţară doar după căciulă, comănac, pălărie, clop sau cum s-or mai numi! Mă întreb de câte ori îi văd pe ciobanii din Şugag cum reuşesc să-şi păstreze pălăria aceea îngustă pe cap, aşteptând să-i cadă măcar unuia,,,dar nu s-a întâmplat niciodată!

lucretia-ciobanu-si-ion-besoiu-primii-cetateni-de-onoare-ai-sibiului1373972272 sugag

“Dacă treci de Sfânta Mărie, nu-ţi mai trăbă pălărie” spun oamenii prin anumite zone pentru a arăta mai expresiv că a trecut vremea caldă şi că vara e pe sfârşite. Dimineaţa şi seara e rece, dar, după atâta arşiţă, e reconfortant.

Da, vremea se schimbă, dar vremurile? Că de la cronicari citire, bietul om e sub vremi. Şi vara asta a fost agitată rău, parcă am fost marionete mânuite de nişte păpuşari care au încurcat sforile, iţele fiind de mult timp încurcate, modelul covorului românesc tinde spre arta cubistă, nu mai găseşti în tablou capul pe care să aşezi pălăria. Sau, poate, e aceeaşi Mărie cu altă pălărie! Au apărut însă pălării mai moderne, unele importate de la case de modă europene care au linii mai sobre ce respectă reguli fixe, tipare prestabilite.Aceste pălării se uită aspru sau acuzator la suratele lor dâmboviţene, scuturându-le de praf cu hotărâre. Şi, neînţelegând toate subtilităţile expresiilor româneşti, spun “Jos pălăria” cu sens propriu. Pălăriile lor sunt incomode şi au aceeaşi mărime, indiferent de capete, dând acute dureri purtătorilor de ocazie.

Oamenii obişnuiţi îşi dau pălăria pe ceafă şi se uită la cer aşteptând ploaia, că ploaia cu binefaceri de la cei mari nu vine, chiar dacă fulgere şi trăsnete apar mereu. Totuşi am găsit oameni în faţa cărora poţi spune cu sens admirativ “Jos pălăria!”. Un medic de la Spitalul Judeţean din Târgu-Mureş, doamna Chiţu Monica, merită recunoştinţa multor bolnavi cărora le-a mers direct la inimă, cu sens propriu şi figurat, prin profesionalism, dăruire, determinare, dar şi prin omenie. Poartă un tricou alb cu o inimă desenată, ai impresia ca e o studentă cu un zâmbet permanent care răspunde cu amabilitate întrebărilor înfrigurate ale bolnavilor. Simţul umorului le mai luminează chipurile îngrijorate, dar cu tot ce ţine de ordine şi disciplină nu glumeşte, de aceea impune respect, deşi este tânără. Transmite siguranţă, calm şi îţi deschizi inima în faţa ei. Iar ea o repară cu mijloacele medicinii moderne. De aceea spun încă o dată “Jos pălăria!”cu admiraţie şi cu recunoştinţă! Iată un model la care te poţi raporta şi sunt în România de azi şi alţii la fel, doar că ei îşi fac datoria în tăcere, cu pasiune, salvând vieţi. Si pe aceştia cei cu pălării mari nu-i văd, preocupaţi de meschinele lor interese.

Aşa a fost dintotdeauna la noi, de aceea mulţi oameni de calitate pleacă spre alte pălării, vai de mine, spre alte zări!

Aşa că eu am renunţat la pălărie! Am zis!

Și când te gândești că acum a început sezonul alegerilor…alte pălării!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s