Daca primavara ar avea lacrimi

Adrian Melicovici-scriitor


Daca aş privi răsăritul
cu ochii inimii,
m-aş rătăci în sufletul tău,
ca să-ţi culeg lacrimile…

Şi dacă primăvara ar avea lacrimi,
le-aş transforma în iubire.
Lasă-mă să te caut în infinit,
Ca pe un colţ de fericire.
Dacă dragostea ar plânge,
aş sorbi roua obrajilor tăi,
ca pe o licoare,
ademenitoare,
îmbătându-mă de frumuseţea ta,
să pleci din vitrina inimii mele,
nu te-aş mai lăsa.

Lasă paginile vieţii,
de până acum,
vino în clipa noastră,
să te am aici,
în soarele dimineţii,
după singurătăţile alungate,
în cea din urmă noapte albastră.

Ia-mă în dorurile tale,
Ca pe un gând nemărginit.
Nu plânge sub razele astrului etern,
căci tu eşti soarele din tot ce-aş fi,
arzi ca un foc şi printre flăcări mă cern…

Vino…
Clepsidra vieţii nu ne lasă,
plânge şi ea uşor,
cu nisip de lacrimi,
parcă în neuitare e rămasă…
Dacă primăvara ar avea lacrimi,
ţi-aş face…

Vezi articol original 124 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s