Jurnal de grădinar mândru

19875145_675108512698278_3907909244777677556_n

Nu sunt mândră de realizările mele horticole, ele mă fac doar fericită. Sunt însă şi mai fericită pentru că azi am primit o veste minunată : Victor Sporis, băiatul surorii mele din Spania, după ce a fost primul la examenul de bacalaureat din liceul lui, a fost admis la facultate în Barcelona, la inginerie fizică, unde sunt doar 40 de locuri, singura cu acest profil din Spania, după cum îmi spunea mama sa.
Victor este unul dintre cei mai iubiți din clanul nostru pentru că e un tip echilibrat, cu mult umor și bun la suflet. Cred că îl iubesc și tinerii din str. Ion Creangă din Sebeș, unde îi plăcea să stea vara, când venea în România. Le făcea fetelor de acolo chec, a venit cu rețeta din Spania și am discutat-o amândoi.Era atât de bucuros că face pentru prietenele sale ceva!
Am stat mai mult cu el când avea în jur de 5 ani sau mai puțin și locuiau aproape de Madrid. Diminețile erau ale noastre pentru că părinții erau la muncă, iar sora lui era în faza rebelă a adolescenței. Când se trezea, mă ruga să-l las să prepare omlette à la française. Îi spuneam că îl las, dacă o și mănâncă. Era de acord, dar până la urmă nu mai avea chef. Nu era un mâncăcios, cred că îi plăcea să încerce el să facă experiențe. Tot amândoi făceam aluat de pizza și a ajuns să facă foarte bine operația; apoi, în România, am făcut chec sărat și cookies americane. Am și pus rețeta pe gustos.ro cu denumirea „Chec sărat Victor”.
E bine să laşi copiii să experimenteze, asta le dă încredere în forțele proprii!
Seara îi spuneam povești și le cam inventam, punându-l pe el erou, doar că mă lua somnul și o luam pe arătură, intercalând fraze de genul:”pun murături”, ” calc haine” etc. Mă zgâlțâia și striga: „Nu-i așa! Nu așa ai spus-o ieri!” Dar cum, îl întrebam eu. „Stai că ți-o spun eu!” Și o repeta ad litteram, lăsându-mă mută de uimire. Într-o zi l-am întrebat cum de ține minte așa de bine. Mi-a răspuns că el are niște casete în cap. Și oamenii mari nu au? „Ba da, dar ale adulților sunt goale!” Mi s-a părut o explicație clară și de o intuiție surprinzătoare a felului în care absorb copiii la vârsta mică informațiile din jurul lor. Cât de important este ce facem în familie pentru dezvoltarea lor! Cred că, dacă am realiza la nivelul profund al ființei noastre acest aspect, ne-am cutremura de rolul pe care îl avem ca părinți!
Și eu am învățat de la Victor spaniola mai bine ca de la adulți, am învățat să înot pe sub apă pentru că se urca pe mine spunând că este delfin. Am învățat cât de important este să faci elevii să vină cu drag la şcoală pentru că îşi admira învățătorul care tot inventa câte ceva plin de umor. Spunea Victor: De-abia aştept să merg la şcoală să văd ce mai scorneşte!
Pe la 6 ani a venit în România și l-am dus in tabără cu elevi din Sebeș, într-un sat de lângă Sighişoara. A fost purtat pe brațe când a înscris golul victoriei pentru echipa lui, deşi era cel mai mic din tabără. Dar culmea a fost că s-a îndrăgostit de o fată de liceu și i-a cântat serenadă sub balcon. Apoi a văzut-o prin Sebeș cu un băiat și a fost dărâmat!
Și în cinstea lui am făcut o „mousse au chocolat”, că tot îi place lui franceza! Numai că o voi mânca eu! Îl aştept să vină în curând!
Dragilor, bucurați-vă cât îi aveți aproape. Dar și când îşi întind aripile și zboară să cucerească lumea, LUMEA LOR!
Succes tuturor absolvenților, oriunde s-ar afla!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s