Jurnal de grădinar…pescar

Soțul meu iubeşte pescuitul, merge des că e linişte, îi place natura dimineața, răcoarea…Îl ducea tatăl lui la pescuit și a prins microbul. Vaccin antipescuit nu știu să se fi inventat că i l-aş fi administrat pe vremuri. Acum ne respectăm pasiunile! El zice că pescarii sunt niște nebuni liniștiți.
M-a dus și pe mine o dată pe baltă și am prins…cea mai tare insolație!
Într-o noapte, pe balta din Lancrăm, pe lună plină, un pescar vede cum săreaupeștii din apă și se gândeşte să pescuiască la muscă (metoda asta se practică, de obicei, ziua și la păstrăv). Zis și făcut! Aruncă undița cu musca din dotare și mușcă oarece. Se zbate, o ia către malul opus.Omul, disperat, strigă către pescarii de acolo să facă gălăgie. Tam-tamul are efect și prada revine spre pescar, se luptă, mulinetă, fir, dramatism…Toți aşteaptă strigătul victorios „L-am luat”, dar nimic… Liniște…Ăia numai rezistă și întreabă ei: „L-ai luat, măăl?” Luat pe dracu’, o luat-o pe miriște. Era un șobolan de apă!”
Când se întâlnesc doi pescari se salută cam așa:”No, cum a fost, ai luat ceva?” Un vecin, moldovean, a răspuns: „Am luat unu’, da’ iera difect!” Cum adică, defect?! „Prea aproape capu’ di coadă!”
Să nu vă imaginați că mâncăm doar pește de mult ce prinde! Mai pică și iepuri.. Venea de la pescuit de prin zona Vinț și făcuse pană la bicicletă, şi-a propus să nu se enerveze, venea pe lângă bicicletă, când, aproape de intrarea în Sebeș, opresc două maşini și-I strigă: „Domnule, nu vrei un iepure?” Erau din Iași, loviseră un iepure și până acasă s-ar fi stricat. Șoferul îl avertizează că iepurele e ok, chiar dacă nu se vede vreo rană, dacă îl lovești în fund, moare…La oameni se spune că, dacă primești o lovitură acolo, e un pas înainte …
Se gândea că intră în cartier unde este lumină și râde lumea că vine de la pescuit cu un iepure! Oricum, eu m-am bucurat, că-mi place iepurele…tocăniță!
Iepurii chiar sunt fricoși, asta a aflat-o de la un unchi vânător, fac infarct…A pățit-o cu unul care a murit când l-a prins și el l-a aruncat, crezând că era bolnav!
Cea mai ciudată poveste pescărească s-a petrecut în trenul de Vinț, „Cujireana” dacă-l mai știți,cel cu etaj. Se urcă în tren echipat de război, cum spune, cu rucsac, undițe, cizme, murdar și se oprește în spațiul dintre etaje, de, arăta ciudat! Se apropie de el un călător și îi pune tot felul de întrebări din care se vedea că se pricepe la pescuit, chiar părea pasionat. Soțul îl întreabă de câteva ori dacă a fost la pescuit și primea invariabil același răspuns: Aș fi vrut, dar n-am putut!”, fără altă explicație. Se tot gândea care o fi cauza, că, oricât ai fi de ocupat, tot mai e o duminică, un concediu… Nouă ne place mult Rebusul, era și asta o enigmă…Când să coboare din tren, i-a venit soluția și l-a întrebat:
„Pușcărie?”
„Da!”
Seară cu pace, pescari sau nu!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s