SALVAȚI ALBINELE!

Anunțuri

SĂRBĂTOAREA SECERIȘULUI LA C.A.P.

  -Măicuţo, cum era obiceiul ăla cu secerişul, cununa de spice, că-mi aduc aminte că mergeaţi la colectiv toate şi cântaţi ceva, şi eraţi foarte vesele…

– No, să vezi cum era pe vremea colectivului, că de-aştea nu scrie în cărţi! Eram împârţiţi în echipe, pe uliţe. Eu eram şefă de echipă, dragă, eram echipa 1, 2, 3, Peşte Vale. Când am terminat secerişul, ne-o dat la şefii de echipă câte 100 ml de rachiu, de colectivist adică, să le împărţim la toţi, la care am fost la secere. Şi ne-o dat nouă, la şefii de echipe să  le dăm. Io m-am dus la toţi pe-aci şi le-am spus. Că să mă duc  să le dau. Io le-am zâs că nu mă duc cu paharu’ pe-acasă să vă dau.Dacă vreţi să veniţi toate la noi şi-l bem toate acolo şi ne-am scăpat. No, nu şi-o lăsat nime partea. O venit toata lumea la noi acia  în coridor, am pus scaune-acolo, pahare  şi am băut rachiu’ ăla. Dup-aia, să mai bem ceva! Anişoară ave luat rachiu, ăsta o fost rachiu alb, şi ea avea rachiu de ăla  de vin cumpărat să-şi puie căramida în cuptor, că ea avea numa’ căsuţăle alea micuţă de-acolo.

– Dă-ne, tu, Anişoară 2 kile de rachiu că ţî-l cumpărăm noi toate.

– Ba, dragă, io nu vă dau că-mi trăbă, că am oameni la cărămidă şi ce să le mai dau dacă vi-l dau vouă!

Nu să lăsa.Până la urmă ne-o dat 2 kile de vinars.L-am beut şi pe-ăla. Ne-o fost foame. Tataişa lu’ Golea zâce:

– Tu, Anişoară, tu ai făcut pită az’, dă-ne, tu, o pită să mâncăm ceva că nu mai putem bea, ne roade la foale!

– Nu vă dau, nu vă dau, că io-s săracă, năcăjită, nu vă dau, că  îmi trăbă pita, nu ştiu ce!

Tataişa mi-o făcut sămn mie să ies până afară. Ne-am dus şi era acolo în comnă la ea pita, am luat una şi am vint. Până am vint noi, aştea o luat de la noi din cămară, brânză, slănină, ceapă  de prin grădină şi am mâncat toate-aci, o fost bine.  Când am gătat de mâncat, o venit Comşa, tată-so lu’ Lucica, bea, din sat. O sărit toate, Chiva lu’ Ciucurel şi astea:

– Hai să trăiască, dom’ morar, dă-ne şi tu ceva de beut, un kil de vinars! Şi-o dat şi ăla.  L-am beut şi pe-ăla! Da’păi, no, până ne-am pornit o fost greu…Mai târziu vine ticu-to din sat:

-Hai să trăiască, domnu’ primar a nost, nu ştiu ce, hai dă-ne un pahar de vin,zău, dă-ne şi tu!

Ticu-to face:

-Tu, ui  aici la mine, io vă dau, da’  numa un pahar, şi după aia voi mai cereţi, da’io mai mult de-atâta nu  vă  mai  dau. Să vă fie clar!

Să ducea cu un sufertaş acolo în chemniţă, parcă  acuma îl văd, vinu’ rece, vara,no, acolo, şi cu paharu’, nana Rozalie era cu datu şi nu ne lăsa până nu  îl bem, ca să nu râdem una de alta, să beie toata lumea porţia, tot. Şi am băut, no!Nana Netuţă, ui tot aşe făcea cu mâna pe chept:

– Vai, bunu-i, să-ţi dea Dumnezău ghine că aşe ne-am stâmpărat! Îi rece şi bun pe căldura asta!

No, dup-aia, ăştea mai tinere  am zâs hai să jucăm. Haidaţi să jucăm!

-Tete Văsălie, nu aduci fluiera? Era bărbatul lu’ nana Netuţă şi şta zâce bine cu fluiera. Cum să joci fără fluieră?!

– Văsălie, io atâta-ţi spun, îi moartă muma, n-are muma anu’, nu te duci!

Dup-aceea o zâs cătră ticu-to:

-Hai, nu ne mai dai, zău,  câte un pahar de vin?!  Că ni-i cald…

S-o dus şi ne-o mai adus o tură de vin. Ne-am îmbătat toate! După aia s-o apucat nana Netuţă şi l-o trimis pe tete Văsălie după fluier, nu mai era moartă mumă-sa! Şi am jucat toate…No, păi a doua zî, ne cam durea capu’…

– Parcă îmi aduc aminte că se cam ţineau de gard când mereau acasă. Şi parcă, mama Jeni şi-o pierdut cheile de la casă pe sub laghiţa noastă că le-am găsit a doua zi.Vă cam distraţi când eraţi tinere, nu ca ăştia de-acuma…

-O, tu, cochilă,  amaru nost’, dapă cât lucram, Doamne, ne rupeam oasăle de când nu să făcea lumină, ce ştiţi voi! Şi aveam si cochii mici, animale, casă de ţânut, opt oameni eram…Da’ eram tineri, da! Şi tinereţea-i frumoasă, eram tare, nu mă lăsam la nime’, că îmi plăcea să fiu fruntea, da! Păi, dacă tata nu m-o dat la şcoală, am făcu doar cinci clase…şi cât ma rugam de el: -Hai, tată, lasă-mă la şcoală că-mi place să-nvăţ, tată, să ajung şi eu cineva, să scap de amaru’ ăsta de la sat!

– Lasă, tu cochilă, că te las la anu’, cine să taie bostanii la boi, la vite, la porci…Tu nu vezi căţi îs?! Că surorile tale îs la liceu şi îi greu, cine să ne-ajute?

Tot ăşe mă amăgea…  Şi am învăţat bine la şcoală, prindeam iute. Nu m-o mai dat! Şi să ştii că nu am putut suferi bostanii, de-aia mulţi ani nu am pus în cucuruz bostani, da’ ce vină aveau ei! Aşa era la ţară, nu ieşeai din vorba părinţilor! Şi mă durea sufletul, vezi cât îmi place şi acum să citesc, că ne-o şi lăudat popa la biserică, nu ăsta de acum, pe mine şi pe nănaşa, ce cititoare sântem. Apăi, io cred că am  ctiit cât toţi elevii ăia din liceu, că iarna nu-i atâta de lucru şi noaptea-i lungă. Că acum nu mai sunt nici şestori, nu mai toarcem, nu mai facem cipcă, no, că nu mai sunt la modă, cumpăram tot de-a gata. Nici nu-i rău, aşa ajungem şi noi doamne! Păi nu mi-ai adus Formula As că nu mai nimic de citit?!

– Ba da, uite ți-o luat Arpi toate revistele Formula As câte-o găsit la chioșc.

FOTOGRAFII: Poza de sus este cu domnul Ieronim Stoichiță care avea casa unde a fost apoi sediul CAP, de care azi s-a ales praful. În dreapta lui sunt membri ai familiei mele.

Prima poză de jos: sora bunicului, mama Mili, soțul ei, moșu’ Ion în brațele căruia sunt eu.

Poza color de jos: bunicii, părinții, soacra mea, eu și surorile mele, soții noștri, bebelușul este Teodora, fata surorii mele.

In dreapta, doua din Adelinele familiei-eu, cea mai mare, și verișoara mea, Adelina Groșan de la Baia Mare, tot profesoară de română, în Grădina Botanică din Cluj. Se pare că și atunci iubeam florile…

 

Jurnal de grădinar…ploios

Ce face un grădinar când stă să plouă? Nu, nu stă în casă și se uită la TV că nu are și nici nu merită! Curăță pe la poartă buruienile și asta îi ia mai mult de 2 ore, apoi separă irișii că e vremea. Se duce prin grādină să vadă starea nației de vegetale și se împiedică de graurul ăla care cred că vrea să fie adoptat… Între timp, coace câteva vinete… Da, Miercurea Sibiului este oraș, dar nu are nici apă curentă, nici canalizare, aşa că pe șanț curge tot… Face pauză scriind pe FB ca să nu se mai gândească la „minunile” veşnicei noastre tranziţii! Şi la viitorul tot mai în acord cu expresia „stă să plouă”…

Jurnal de grădinar amator


Se uită soarele înapoi…asta însemna că va fi ziua următoare senin. Ei, cam așa e și acum.
Sunt fascinată de nori de când mă știu. Frumusețea lor trecătoare, ca orice este frumos, te îndeamnă să visezi sau să vezi asemănări cu obiecte reale.
Ce are asta de-a face cu grădinăritul?! Păi, are, că așa vreau eu să mă relaxez acum!
Programul de azi: început ziua la 5 cu smulsul unor flori de piatră și sădit la poartă, udat.Nori pe cer,. cam vineți. Întrebare existențială: să spăl au ba?! Mai aștept; între timp pot pune de cafea.
Oare s-a luat apa de pe roșii să pot lua plasa de protecție? Dar de pe vişin? Nu cred, că graurii ăia nu se aud. Dar cântă de mama focului o pasăre. E amatoare și ea că termină cu un scârțâit jenant de-a dreptul! Uite-o acum în vişin. Nu o pozez că scriu.
Bun! Iau plasa, culeg vișine, le scot sâmburii, topesc zahăr…V-aţi prins? Nu cred. Fac vin de vişine pentru prima oară! Internetu’ să trăiască…retete cât să nu mai ştii pe care s-o aplici. Plus explicații aiurea…mă enervez și fac în felul meu, nu degeaba sunt o chimistă ratată!Vom vedea ce va ieşi!
Rezumat: bat pari, pun plasă la castraveți(tot premieră)-rezultatul e ceva cubist! Ca să nu mai vorbesc de labirintul creat pentru ardeii capia și vecinii lor! Mă gândeam că forma ar fi bună pentru o problemă încuietoare la examene!
Toate astea, plus altele mi-au ocupat timpul pâna la ora 18 când picioarele mele au protestat vehement.Sunt ruptă! Gata, merg și mănânc salata de ton cu roșii pe care am pus la frigider că nu am mai avut chef de ea la amiază. Răsfăț: o felie divină de lubeniță!
Hai să dau o tură prin RFG…știti voi ce este: refugiu’ în fundul grădinii. Nu pot sta în loc și mă apuc de buruieni! Oare sunt normală?!
Gata, am pozat nori după alte două ore! Dat cu spirt sanitar pe julituri…din vişin etc
Și pierd vremea pe FB! Vai, da’ greu se scrie cu diacritice!
O seară faină! Trec la lectură!

Jurnal de grădinar ostenit


Da, da, scuze se găsesc mereu…
După oboseala de ieri speram să dorm buștean…dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg! Mă trezesc la un moment dat și privesc bolta cu stele-carul mare nu era unde trebuia pentru ora 4- la cât mă trezesc de obicei…Hm, o fi avut pană la roata norocului și a rămas de căruță… Neam, ceasul arăta ora două! Uf, ce să fac, dau drumul la radio, ascult emisiunea despre ziua SUA plus altele…Trec pe România Cultural, aici se cânta imnul)deci ora 3). Și mai aud o dată imnul la România Actualități… No, mă puteam ridica muncitorește la lucru, dar eram tot obosită. Așa că am lenevit/ ațipit până la 7.
N-am făcut mare brânză azi: am scos niște ceapă, am mai cules o găletuță de vişine, am smuls niște buruieni(aici e poveste fără sfârșit…)
Și am făcut troc: am dus unei vecine lubeniță și am primit ouă.Rezultă păpăradă cu salată de castraveți, rezultă rană la arătător, deci vă rog să apreciați efortul cu care scriu!
Au trecut niște elicoptere spre Sibiu, acum. Sper să nu fie de rău!
A fost fain că am povestit cu vecina, am chiulit vreo două ore înainte de amiază.
Acum apropo de relațiile între vecini, am o problemă cu un câine și niște mâțe din vecini care-mi distrug plantele. Am ales calea mituirii: am sacrificat 4 borcane cu carne în unsoare plasate în grădina vecină, care este nelucrată. Am avut pace vreo săptamană. Incerc varianta tratativelor. Proprietara șeptelului terorist trece pe lângă mine când plantam flori la poartă și, după banalitățile de rigoare, îi prezint necazul meu. Îi spun că patrupedul lătrător vine prin curte, trece pe lângă mine pe neaşteptate și mă sperie+ pagubele etc. Replica ei: No, las’ că nu mușcă… Rămân ” bouche bee „/ mască..Hî?
De ce nu- l legați? Ea: E bun de șobolani, noi avem bucate multe! Eu nu am, zic! De ce nu-l legați?! No, nu putem…
N-are rost…capra vecinului paște liniștită munca altora…Și face pui..
Că așa-i la noi: lipsă de respect pentru drepturile celorlați, nerespectarea legilor…
Gata cu astea! Au venit păsărelele la concertul de seară: rândunele, vrăbii, perechea scârțâitoare…
E fain la țară…Pace!

Jurnal de grădinar… parfumat!


Ați văzut că postez multe fotografii cu flori, în special trandafiri, și v-ați putea imagina că așa miroase prin curte, trandafiri, regina-nopții, gura-leului etc. Iar ați luat-o pe o cale bătută!
Nu, dragii mei, seara miroase a Chanel(oare se scrie cu un „n”)? Oricum, nu contează!
Pe aici miroase ş-a n’iel, ș-a oaie! Asta, seara! Că noaptea începe festivalul golirii rezervelor/rezervoarelor cu mirosuri acide personale direct în şanțurile care traversează falnica așezare! Și oamenii, binevoitori, îti aruncă ligheanul cu zoaie în fața porții crezând că nu ești acasă! Și, dacă ai destinul nefavorabil, apa cu toate cele adăstează în șanțul tău și nu poți deschide fereastra de atâta parfum…Channel!
Degeaba cântă privighetoarea, degeaba stelele pe cer…trebuie să iei masca de gaze!
Anul trecut, pe la ora două a dimineţii, am crezut că a început războiul chimic așa putoare venea…Am rămas cu fobia orei două(ar trebui să fie trecută în DEX ca să fiu măcar inventatoarea a ceva!)
Ce romantică e viața campestră…cam…pestriță!
Seară parfumată, prieteni! Fiecare așezare cu miros acid de floare!

Jurnal de grădinar…în cuplu

19665216_674571882751941_1338190961318303573_n.jpg

Ei, da, astăzi am avut ajutoare! A venit soțul în excursie de studii… gastronomice.Cred că s-a săturat de cartofi prăjiți. E leguma lui preferată. A mea, nu!
Imi dă telefon după ce vine de la pescuit să-i dau lista de dorințe…ca peștișorul de aur! Zic: 6 vinete, 2 kg de ardei gras…Nu vrei și lubeniță? Ba da.
Il intreb eu dacă vrea să fac ciorbă de ardei umplut sau de perișoare. Alege perișoare. Ii spun să ia atunci ardei mai mare, de copt. Merge în piață la Sebeș și alege doi ardei foarte mari, la care vânzătoarea îl întreabă pentru ce îi cumpără. El răspunde că pentru ciorbă. Doamna adaugă:” Intr-unul intră un kil de carne…” El completează: De-abia termină mai repede!” Și doamna îi alege ardei mai mici. Ii par cam mulți, așa că nu ia 2 kg.
Vine la Miercurea și, cum intră, îmi spune ce boacănă era să facă, noroc de ajutorul doamnei. Dar eu pentru copt am zis să iei! Nu pentru ciorbă?! Mă zăpăcești!
Bun, îi dau lista de atribuții și ne vedem de treabă. Plec în grădină …larmă în vişin, graurii s-au descurcat și au intrat pe sub plasă. Când au auzit că vin, au ieşit cumva, cu excepția unuia, l-am pozat, dar nu știu ce se vede în poză. A trebuit să culeg și restul de fructe, duşmanii mă pândeau din cireşul vecinei pe care îl devoraseră deja.
Nu știu de unde am luat vişinul ăsta că e atât de acru! Probabil din piață din Sebeș că am mai pățit-o cu cei care vând pomi acolo. Acum vreo patru ani, cer un gutui. După vreo 3 ani, când mă hotărăsc să-l tai că nu rodea…face mere! Niște mere liliputane care au și căzut. De două ori cumpăr trandafiri, albi sau galbeni, şi mereu ies roșii. Așa că se minte ca-n piață ar putea fi
o nouă expresie.
Să aveți parte de oameni sinceri! Că vorba aia: dacă spun adevărul despre alții sunt sinceri, dacă ne spun nouă ne jignesc!