Jurnal de sâmbătă în Stuttgart

De dimineață, nu chiar foarte devreme, mergem nu departe de domiciliu, să-și cumpere fiica mea niște „pomi”. Eu credeam că vreun măr, prun, păr… Ne, și-a cumpărat doi arbuști ornamentali să-i pună în spațiul care o desparte de vecina cea vorbăreață! Adică un fel de semn de „până aici e Mănăşturul!”
Bun, dar pomișorii ăștia, rod al unei intense cercetări de specialitate prin Gartenlust (înălțimea maximă atinsă, forma specifică, are flori, cum arată toamna, e semper virens…se poate căra per pedes…), pomişorii, zic, trebuie transplantați. Mde, așa-s informaticienii ăștia, căcaută în baza de date informațiile, că altfel nu rulează programul?!
Deci facem o altă vizită la varianta germană a magazinului Dedeman să cumpărăm ghivece de acelea solide rău să țină pomii. Mamă, ce de flori, ți se scurg ochii după ele! Pentru asta am închiriat o mașină prin telefon. Adică ai un cont la firma de închiriat și mergi în anumite locuri unde le sunt parcate mașinile, ai o cartelă și gata! Sigur că plătești după timpul respectiv. Când termini, o duci de unde ai luat-o…nicio persoană „fizică” nu te asistă. Bun și internetul ăsta!
Pentru mine vizita a fost cam prea rapidă că aș fi stat toată ziua să admir florile! Dar nu toată lumea e în vacanță!
Pe drumul cu S-bahnul erau mulți tineri cu băutură în mână, sucuri probabil, mergeau la iarbă verde, cum zicem noi! Aglomerație că e zi liberă, soare…Deodată simt niste picături de apă…o tânără făcea baloane și era însoțită de altele, echipate la fel, cam dezbrăcate…Una din ele avea un fel de rochiță albă ca de balerină. Mă gândeam că fac ele vreo petrecere înainte de nuntă! Probabil au petrecut toată noaptea și acum s-au extins în tren! Deodată, cea cu baloanele începe să vorbească foarte tare, avea o voce groaznică, pițigăiată, toată lumea și-a dus mâinile la urechi! Avea niște sticluțe cu băutură, cam de 50 ml, și împărțea unor tineri…ăia ziceau noroc și beau. Când le-a terminat, a venit alta cu un bax de sticluțe! Am coborât din tren cu vâjâituri în urechi!

Despre ierburile copilăriei

Copil de la țară fiind, trăiești într-o lume a mirosurilor tari, plăcute sau nu!

Vaca are depozitat gunoiul în fața grajdului, ies aburi, găinile scormonesc în el, de unde vorba: Când găina se plictisește se urcă pe vârful grămezii şi scormonește gunoiul, zicere folosită pentru a-i compara chiar pe unii politicieni… Și, slavă Domnului, gunoiul politic e mare, scormonesc toate găinile care au mers la vot doar pentru că li s-a dat o glaje de ulei, că, ui, dragă, alții nu ne-o dat nimica! Bun, las’că acum ne ia cu butoiul, din toate…scumpiri peste scumpiri, minciuni peste minciuni, prostie cât încape…Trăiască mita electorală și mi(n)tea electorală de nivelul cotețului!

No, dară, ierburi se dau și găinilor: toate buruienile le aduc în extaz, se aruncă și atacă pe altele să ajungă ele, cocoșul se umflă în pene și mai face oareșce ordine, pe moment ceata e mulțumită, niște grăunțe, puțin circ, o punere la coteț din partea gospodarului. Și au și ele orbul găinilor care, se pare, că se transmite mai nou și la oameni! Uite că s-au gândit și alții la asta, nici aici nu sunt originală!

„Pesemne că în ultimul timp, când bietele animale au prins tot felul de boli, hotarele între animal şi om s-au îngustat într-atât de mult, încât nici bolile nu-şi mai respectă regnul; fapt care a făcut ca, pe aceleași căi pe care “gripa aviară” a fost transmisibilă la om, şi celebrul “orb” al găinilor, chiar dacă nu suntem atenționați la televizor, să se ia ca o molimă şi la o anume categorie de cetățeni. După ultimele studii, se pare că cel puțin cinci milioane de oameni cu drept de vot sunt deja infectați cu germenul acestei boli, dar semne ale ei au fost observate şi în diaspora.” http://ziuadecj.realitatea.net/editorial/orbul-gainilor-romanesti–8089.html(http://ziuadecj.realitatea.net/editorial/orbul-gainilor-romanesti–8089.html

Acum despre mirosuri plăcute: calapărul este o plantă cu frunze aromate care era în grădinuța din jos, aproape de casă, alături de busuioc, de  lemnul-Domnului, de șofran(ultimele două nu știu cum se numesc în realitate). Duminica, femeile mergeau la biserică cu o crenguță de busuioc în mână sau calapăr, lemnul-Domnului sau alte flori, se întâlneau cu văruțele lor și făceau schimb de flori. Am crezut că obiceiul s-a pierdut, dar, de 14 septembrie, am văzut la Miercurea o femeie de aproape 90 de ani care mergea cu o crenguță de busuioc în mână! Mi-a încălzit sufletul!

Am și eu calapăr, l-am salvat din cartier. Nu mai văzusem din copilărie când aproape toată lumea îl avea printre flori.  Miroase frumos, citesc aici că e smirnă.
E plantă medicinală, dar nu se știa asta pe la noi prin sat. Acum am început să beau ceai de calapăr.
https://ierburiuitate.wordpress.com/tag/calapar/

Să mirosim ierburi care nu ne transformă în găini cu cecitate! Să ne mai cultivăm nițel:

Nictalopia (sau cecitate nocturnă) (greacă pentru „orbire de noapte„, pop. „orbul găinilor„) este o afecțiune din cauza căreia omul sau animalul nu vede în întuneric. Este un simptom pentru mai multe boli de ochi. Nictalopia poate exista din naștere sau poate fi cauzată prin răni sau malnutriție (de exemplu, carență de vitamina A) .https://ro.wikipedia.org/wiki/Nictalopie

Întuneric profund la noi, nu cred că ne ajută vitamina A prea mult!

Septembrie

Sunt tristă ca un câine de pripas
Când murgul zilei pleacă-ncet la pas
Și-n suflet aurește vis de toamnă
E rece-n mine, blândă doamnă,
Merg spre apus și visele de vară,
În trupul meu se face seară
Și-n oase mi se cuibărește gând de moarte.
Sunt tristă, Doamne, vara mi-e departe!

 

Jurnal de duminică

Ce minunat este să te trezești după o noapte ploioasă, când toate sunt pline de picăturile dătătoare de viață, totul e proaspăt și înmiresmat!
„Ce bine am dormit!” spune Raluca, zâmbind printre flori.
Urmează o cafea cu lapte, obicei tipic spaniol pentru desayuno(mic dejun), apoi recuperarea amintirilor prin scotocirea dulapurilor:”Uite pantalonii ăștia evazați/ (trapezi se spunea când eram eu prin liceu). Cum am putut umbla cu ei aşa lungi! Mai știi când mi i-a tăiat tata, fiindcă mi se târâiau prin noroi și erau tot rupți?!
Da, știam, eram în vara aceea la ei în Spania, în faza ei glorioasă de rebelă, când punea muzică „de verano”, îmi țiau urechile de aceleași texte simpluțe și fără niciun sens: „Tu eres golosa, golosa y glotona/ Ești pofticioasă și mâncăcioasă”. Mde, pline de poezie și profunzime!
Altă descoperire prin dulap: „Uite pantalonii pe care îi purtam când am cumpărat casa asta, mi-s prea mari…”
„Mi-a dat tata telefon să mă întrebe dacă am pus steagurile…le pun( steagul României și al Spaniei).
Altă amintire…
În târg la Miercurea vede un purceluş care semăna cu unul dintr-un film celebru. Vrea să o cumpere pe Piggy, dar mama nu e de acord…Îl ia pe Victor și merge și o cumpără, punând-o în ghiozdan. Piggy se dovedește foarte isteață: deschidea portița cotețului și dispărea prin vecini…La un moment dat sare în groapa unde era pompa de apă…dar era drăguță, parcă era desenată. Când să plece, o duc la pensiune la măicuța și le spunea că se purta ca un câine,umbla după ea.
Vara următoare, când vin iar în România, Piggy era mare, trebuia tăiată, dar Raluca le spune că ea nu va mânca… O taie, carnea o pun la congelator, ăsta se strică că sare siguranța…Piggy nu mai e mâncată de nimeni!

Clipe minunate alături de cei dragi, să împărtășiți tot ce vă bucură! Este cel mai frumos dar pe care îl puteți face sau primi!

SALVAȚI ALBINELE!

Jurnal de grădinar…ploios

Ce face un grădinar când stă să plouă? Nu, nu stă în casă și se uită la TV că nu are și nici nu merită! Curăță pe la poartă buruienile și asta îi ia mai mult de 2 ore, apoi separă irișii că e vremea. Se duce prin grādină să vadă starea nației de vegetale și se împiedică de graurul ăla care cred că vrea să fie adoptat… Între timp, coace câteva vinete… Da, Miercurea Sibiului este oraș, dar nu are nici apă curentă, nici canalizare, aşa că pe șanț curge tot… Face pauză scriind pe FB ca să nu se mai gândească la „minunile” veşnicei noastre tranziţii! Şi la viitorul tot mai în acord cu expresia „stă să plouă”…

Jurnal de grădinar amator

Se uită soarele înapoi…asta însemna că va fi ziua următoare senin. Ei, cam așa e și acum.
Sunt fascinată de nori de când mă știu. Frumusețea lor trecătoare, ca orice este frumos, te îndeamnă să visezi sau să vezi asemănări cu obiecte reale.
Ce are asta de-a face cu grădinăritul?! Păi, are, că așa vreau eu să mă relaxez acum!
Programul de azi: început ziua la 5 cu smulsul unor flori de piatră și sădit la poartă, udat.Nori pe cer,. cam vineți. Întrebare existențială: să spăl au ba?! Mai aștept; între timp pot pune de cafea.
Oare s-a luat apa de pe roșii să pot lua plasa de protecție? Dar de pe vişin? Nu cred, că graurii ăia nu se aud. Dar cântă de mama focului o pasăre. E amatoare și ea că termină cu un scârțâit jenant de-a dreptul! Uite-o acum în vişin. Nu o pozez că scriu.
Bun! Iau plasa, culeg vișine, le scot sâmburii, topesc zahăr…V-aţi prins? Nu cred. Fac vin de vişine pentru prima oară! Internetu’ să trăiască…retete cât să nu mai ştii pe care s-o aplici. Plus explicații aiurea…mă enervez și fac în felul meu, nu degeaba sunt o chimistă ratată!Vom vedea ce va ieşi!
Rezumat: bat pari, pun plasă la castraveți(tot premieră)-rezultatul e ceva cubist! Ca să nu mai vorbesc de labirintul creat pentru ardeii capia și vecinii lor! Mă gândeam că forma ar fi bună pentru o problemă încuietoare la examene!
Toate astea, plus altele mi-au ocupat timpul pâna la ora 18 când picioarele mele au protestat vehement.Sunt ruptă! Gata, merg și mănânc salata de ton cu roșii pe care am pus la frigider că nu am mai avut chef de ea la amiază. Răsfăț: o felie divină de lubeniță!
Hai să dau o tură prin RFG…știti voi ce este: refugiu’ în fundul grădinii. Nu pot sta în loc și mă apuc de buruieni! Oare sunt normală?!
Gata, am pozat nori după alte două ore! Dat cu spirt sanitar pe julituri…din vişin etc
Și pierd vremea pe FB! Vai, da’ greu se scrie cu diacritice!
O seară faină! Trec la lectură!

Jurnal de grădinar ostenit

Da, da, scuze se găsesc mereu…
După oboseala de ieri speram să dorm buștean…dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg! Mă trezesc la un moment dat și privesc bolta cu stele-carul mare nu era unde trebuia pentru ora 4- la cât mă trezesc de obicei…Hm, o fi avut pană la roata norocului și a rămas de căruță… Neam, ceasul arăta ora două! Uf, ce să fac, dau drumul la radio, ascult emisiunea despre ziua SUA plus altele…Trec pe România Cultural, aici se cânta imnul)deci ora 3). Și mai aud o dată imnul la România Actualități… No, mă puteam ridica muncitorește la lucru, dar eram tot obosită. Așa că am lenevit/ ațipit până la 7.
N-am făcut mare brânză azi: am scos niște ceapă, am mai cules o găletuță de vişine, am smuls niște buruieni(aici e poveste fără sfârșit…)
Și am făcut troc: am dus unei vecine lubeniță și am primit ouă.Rezultă păpăradă cu salată de castraveți, rezultă rană la arătător, deci vă rog să apreciați efortul cu care scriu!
Au trecut niște elicoptere spre Sibiu, acum. Sper să nu fie de rău!
A fost fain că am povestit cu vecina, am chiulit vreo două ore înainte de amiază.
Acum apropo de relațiile între vecini, am o problemă cu un câine și niște mâțe din vecini care-mi distrug plantele. Am ales calea mituirii: am sacrificat 4 borcane cu carne în unsoare plasate în grădina vecină, care este nelucrată. Am avut pace vreo săptamană. Incerc varianta tratativelor. Proprietara șeptelului terorist trece pe lângă mine când plantam flori la poartă și, după banalitățile de rigoare, îi prezint necazul meu. Îi spun că patrupedul lătrător vine prin curte, trece pe lângă mine pe neaşteptate și mă sperie+ pagubele etc. Replica ei: No, las’ că nu mușcă… Rămân ” bouche bee „/ mască..Hî?
De ce nu- l legați? Ea: E bun de șobolani, noi avem bucate multe! Eu nu am, zic! De ce nu-l legați?! No, nu putem…
N-are rost…capra vecinului paște liniștită munca altora…Și face pui..
Că așa-i la noi: lipsă de respect pentru drepturile celorlați, nerespectarea legilor…
Gata cu astea! Au venit păsărelele la concertul de seară: rândunele, vrăbii, perechea scârțâitoare…
E fain la țară…Pace!

Jurnal de grădinar… parfumat!

Ați văzut că postez multe fotografii cu flori, în special trandafiri, și v-ați putea imagina că așa miroase prin curte, trandafiri, regina-nopții, gura-leului etc. Iar ați luat-o pe o cale bătută!
Nu, dragii mei, seara miroase a Chanel(oare se scrie cu un „n”)? Oricum, nu contează!
Pe aici miroase ş-a n’iel, ș-a oaie! Asta, seara! Că noaptea începe festivalul golirii rezervelor/rezervoarelor cu mirosuri acide personale direct în şanțurile care traversează falnica așezare! Și oamenii, binevoitori, îti aruncă ligheanul cu zoaie în fața porții crezând că nu ești acasă! Și, dacă ai destinul nefavorabil, apa cu toate cele adăstează în șanțul tău și nu poți deschide fereastra de atâta parfum…Channel!
Degeaba cântă privighetoarea, degeaba stelele pe cer…trebuie să iei masca de gaze!
Anul trecut, pe la ora două a dimineţii, am crezut că a început războiul chimic așa putoare venea…Am rămas cu fobia orei două(ar trebui să fie trecută în DEX ca să fiu măcar inventatoarea a ceva!)
Ce romantică e viața campestră…cam…pestriță!
Seară parfumată, prieteni! Fiecare așezare cu miros acid de floare!

Jurnal de grădinar…în cuplu

Ei, da, astăzi am avut ajutoare! A venit soțul în excursie de studii… gastronomice.Cred că s-a săturat de cartofi prăjiți. E leguma lui preferată. A mea, nu!
Imi dă telefon după ce vine de la pescuit să-i dau lista de dorințe…ca peștișorul de aur! Zic: 6 vinete, 2 kg de ardei gras…Nu vrei și lubeniță? Ba da.
Il intreb eu dacă vrea să fac ciorbă de ardei umplut sau de perișoare. Alege perișoare. Ii spun să ia atunci ardei mai mare, de copt. Merge în piață la Sebeș și alege doi ardei foarte mari, la care vânzătoarea îl întreabă pentru ce îi cumpără. El răspunde că pentru ciorbă. Doamna adaugă:” Intr-unul intră un kil de carne…” El completează: De-abia termină mai repede!” Și doamna îi alege ardei mai mici. Ii par cam mulți, așa că nu ia 2 kg.
Vine la Miercurea și, cum intră, îmi spune ce boacănă era să facă, noroc de ajutorul doamnei. Dar eu pentru copt am zis să iei! Nu pentru ciorbă?! Mă zăpăcești!
Bun, îi dau lista de atribuții și ne vedem de treabă. Plec în grădină …larmă în vişin, graurii s-au descurcat și au intrat pe sub plasă. Când au auzit că vin, au ieşit cumva, cu excepția unuia, l-am pozat, dar nu știu ce se vede în poză. A trebuit să culeg și restul de fructe, duşmanii mă pândeau din cireşul vecinei pe care îl devoraseră deja.
Nu știu de unde am luat vişinul ăsta că e atât de acru! Probabil din piață din Sebeș că am mai pățit-o cu cei care vând pomi acolo. Acum vreo patru ani, cer un gutui. După vreo 3 ani, când mă hotărăsc să-l tai că nu rodea…face mere! Niște mere liliputane care au și căzut. De două ori cumpăr trandafiri, albi sau galbeni, şi mereu ies roșii. Așa că se minte ca-n piață ar putea fi
o nouă expresie.
Să aveți parte de oameni sinceri! Că vorba aia: dacă spun adevărul despre alții sunt sinceri, dacă ne spun nouă ne jignesc!